Satul Sabasa (Comuna Borca, județul Neamț) este menționat în romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu, și are o semnificație literară aparte în desfășurarea acțiunii.
Romanul „Baltagul” (publicat în 1930) este considerat una dintre capodoperele literaturii române. Este o operă realistă, cu accente mitice și arhaice, care descrie viața de munte și mentalitatea tradițională românească. Acțiunea are loc în zona montană a Moldovei, în special în Valea Bistriței și în satele din jurul Borcăi, exact spațiul geografic în care se află satul Sabasa.
Rolul Sabasei în itinerariul Vitoriei Lipan: eroina principală, Vitoria Lipan, pornește într-o călătorie lungă pentru a-și găsi soțul dispărut, Nechifor Lipan, plecat „cu oile la Dorna”. Drumul ei urmează traseul montan al comercianților și ciobanilor, de-a lungul văilor din Neamț și Suceava. În drumul său, Vitoria trece prin mai multe localități reale, printre care: Măgura Tarcăului, Borca, Sabasa, Crucea, Vatra Dornei.
Deși în roman localitățile nu sunt tratate ca „personaje”, Sadoveanu le descrie cu un realism topografic uimitor. Sabasa apare ca una dintre opririle Vitoriei în căutarea urmelor lui Nechifor Lipan, aproape de locul unde avea să descopere adevărul despre moartea acestuia. Într-unul dintre pasajele descriptive, se arată drumul coborând din Borca spre Sabasa și mai departe spre Crucea, prin locuri izolate, cu oameni puțini și gospodării risipite — imagine tipică pentru satele montane din zona Neamțului. Acolo, Vitoria află mărturii despre trecerea soțului său și își continuă cercetarea cu și mai multă claritate și hotărâre.
Semnificație simbolică și literară: Romanul lui Sadoveanu este realist din punct de vedere geografic, pentru că autorul cunoștea foarte bine Valea Bistriței, fiind născut în zona Neamțului. Drumul pe care merge Vitoria nu este doar o călătorie pentru a-și găsi soțul, ci și un drum de învățare și transformare interioară. Fiecare sat prin care trece reprezintă o etapă a acestei „inițieri” – o trecere simbolică prin încercări, spre înțelegerea lumii și a destinului. Oamenii întâlniți de Vitoria aparțin unui univers arhaic moldovenesc – sunt harnici, tăcuți, credincioși și respectă rânduielile vechi ale satului. Ei reflectă valorile profunde ale lumii rurale românești, bazate pe muncă, credință și ordine morală.
Sadoveanu își ancorează acțiunea în spațiul real al drumului transhumanței, traseu urmat de ciobanii care treceau munții din Moldova spre Ardeal cu turmele lor. Acest drum al oierilor, străbătut an de an, devine în roman o axă simbolică a vieții și destinului, legând lumea satului de cea a muntelui și transformând călătoria Vitoriei Lipan într-o redescoperire a unei tradiții străvechi, a mișcării ciclice a existenței pastorale.
În „Baltagul”, satul Sabasa nu este doar un punct pe hartă — este un reper simbolic în călătoria Vitoriei Lipan, o etapă a drumului inițiatic care o duce de la incertitudine la descoperirea adevărului. Astfel, pentru cititorul de azi, Săbăşa nu e doar o localitate din Neamț, ci și un loc literar, parte din una dintre cele mai cunoscute opere românești.