Într-un sat pierdut între dealurile și pădurile Borcii, acolo unde Bistrița încă mai șoptește între stânci, s-a născut poetul Aurel Dumitrașcu, cel care avea să devină una dintre cele mai puternice voci ale generației ’80. Aurel Dumitrașcu s-a născut pe 21 noiembrie 1955, în satul Sabasa, comuna Borca, județul Neamț. A fost un poet sensibil, profund și cultivat, a cărui operă literară reflectă melancolie, eleganță lirică și reflecție filosofică. Viața sa a fost scurtă, dar plină de creativitate și implicare culturală.
Încă din copilărie, Aurel a demonstrat un interes deosebit pentru cunoaștere și cultură: între anii 1963–1971, urmează cursurile Școlii generale din Sabasa, școala care astăzi îi poartă numele. Între anii 1971–1974, urmează cursurile Liceului din Borca, unde își dezvoltă pasiunea pentru literatură.
Ulterior, Aurel Dumitrașcu a urmat studii universitare de Filologie, secția română‑franceză, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde și-a obținut diploma de licență. Studiile universitare i-au permis să aprofundeze literatura română și franceză, să traducă texte și să se formeze ca poet și intelectual.
Debutul său în poezie a avut loc în anii ’70, iar primul volum, „Furtunile memoriei” (1984), i-a adus recunoaștere pentru finețea lirică și profunzimea emoțiilor. Poezia lui Dumitrașcu se remarcă prin: melancolie și sensibilitate, o atenție deosebită la trăirile interioare și la natura înconjurătoare. Reflecție filosofică, meditații asupra timpului, vieții și condiției umane. Sinceritate și autenticitate, versuri curate, directe, care transmit emoție și adevăr.
Viața i-a fost marcată de boală, dar și de curaj intelectual: a scris jurnale și corespondență, și nu s-a temut să își exprime opiniile critice într-o perioadă dificilă din istoria României. Această combinație de sensibilitate și verticalitate morală face ca opera sa să fie atât intimă, cât și universală.
A murit pe 16 septembrie 1990, la Spitalul „Fundeni” din București, la doar 34 de ani, însă opera sa continuă să inspire prin frumusețea cuvântului și intensitatea emoțiilor. În Borca, casa sa natală a devenit casă memorială, iar Școala generală din Sabasa îi poartă numele, fiind un simbol al culturii și al sensibilității artistice locale.
Astăzi, Aurel Dumitrașcu rămâne un poet al emoțiilor autentice și al sincerității literare. Cuvintele lui continuă să atingă cititorii, amintindu-ne de puterea poeziei de a transforma experiențele personale în frumusețe universală.