Boboteaza, cunoscută și sub numele de Epifanie sau Teofanie, este sărbătorită în fiecare an pe 6 ianuarie de către Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică. În greacă, Epifania sau Teofania se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi. Pentru credincioși, Boboteaza este o chemare la credință, la reînnoire sufletească și la apropierea de Dumnezeu.
Boboteaza amintește de momentul în care Iisus Hristos, la vârsta de aproximativ 30 de ani, a venit la râul Iordan pentru a fi botezat de Sfântul Ioan Botezătorul. Ioan boteza oamenii cu un botez al pocăinței, chemându-i să-și recunoască păcatele și să ducă o viață curată.
Deși Iisus nu avea nevoie de botez, fiind fără de păcat, El a cerut să fie botezat pentru a împlini voia lui Dumnezeu și pentru a arăta importanța acestui act pentru mântuirea oamenilor. Sfântul Ioan, cu multă smerenie, a primit să-L boteze.
După botezul lui Iisus, s-a petrecut un eveniment unic, cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip de porumbel, iar glasul Tatălui s-a auzit spunând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit”. Acest moment este numit Epifania, adică arătarea Sfintei Treimi.
Botezul lui Ioan era un ritual simbolic, prin care oamenii își mărturiseau păcatele, dar nu ștergea păcatele. Prin botezul Său, Hristos a împlinit acest botez vechi și a pregătit Botezul creștin, care avea să fie instituit după Învierea Sa.
Hristos le-a poruncit apostolilor să boteze toate popoarele în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, transformând botezul în Taină a Bisericii, prin care omul intră în viața creștină și primește harul Duhului Sfânt.
Un element central al sărbătorii Bobotezei este sfințirea cea mare a apei. În ajunul și în ziua Bobotezei, în toate bisericile ortodoxe se săvârșește slujba de sfințire a apei, prin rugăciunile preoților și prin lucrarea Duhului Sfânt. Apa astfel sfințită se numește Agheasma Mare.
Credincioșii iau agheasmă, pe care o păstrează cu evlavie și o folosesc la nevoie, considerând-o izvor de binecuvântare, curățire și întărire sufletească.
Boboteaza marchează încheierea ciclului celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă, care încep la Nașterea Domnului (25 decembrie). Acest interval era considerat un timp aparte, un timp al sărbătorii și al deschiderii către cele sfinte, în care colindele, urările și obiceiurile aveau rol de binecuvântare și protecție.
Odată cu Boboteaza, colindatul și obiceiurile specifice se încheie, iar comunitățile reintră în ritmul obișnuit al vieții.
În multe localități, mai ales pe malurile râurilor sau ale Dunării, se obișnuiește ca preotul să arunce o cruce în apa rece, uneori chiar înghețată, iar tinerii curajoși să sară pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe se face Agheasma Mare, cu care se „botează” apele, oamenii, animalele și casele.
Boboteaza este și o sărbătoare dedicată purificării naturii și a apelor, de forțele rele, și include tradiții magice, practici agrare și ritualuri de protecție, cum ar fi, aprinderea focurilor pe câmp, afumarea grajdurilor, colindatul și diverse zgomote pentru alungarea duhurilor rele.
Expresia populară „gerul Bobotezei” amintește de frigul specific acestei perioade, iar mesele tradiționale includ piftie, grâu fiert și vin roșu.
Prin botezul Său, Hristos a sfințit apele și a deschis oamenilor calea spre mântuire. Afundarea Sa în Iordan simbolizează coborârea lui Dumnezeu în lumea oamenilor, iar ridicarea Sa din apă arată chemarea omului spre o viață nouă, luminată de harul Duhului Sfânt.
Boboteaza este, astfel, o sărbătoare a curățirii, a reînnoirii și a speranței, care ne amintește de propriul nostru botez și de responsabilitatea de a trăi ca fii ai lui Dumnezeu, în credință, iubire și lumină.